HANU ANCUTEI PDF

Hanu Ancutei Hanu Ancutei Povestirea este o naratiune subiectivizata in care atentia se focalizeaza nu asupra personajului, ci asupra actiunii. Publicata in , Hanu Ancutei face trecerea dinspre universul povestirilor tineretii spre cel al povestirilor maturitatii. Tehnica de constructie a textului este cea a povestirii in rama a povestirii cu cadru sau a povestirii cu sertare. Modelul este oriental O mie si una de nopti si occidental, cultivat din Evul Mediu tarziu si Renastere pana in epoca moderna.

Author:Zulkitilar Fejin
Country:Nicaragua
Language:English (Spanish)
Genre:Literature
Published (Last):11 March 2013
Pages:487
PDF File Size:3.63 Mb
ePub File Size:8.35 Mb
ISBN:814-9-45678-480-4
Downloads:9946
Price:Free* [*Free Regsitration Required]
Uploader:Vill



Castigi 3 dolari pe saptamana Hanul Ancutei de Mihail Sadoveanu rezumat pe capitole Mihail Sadoveanu - Hanul Ancutei Iapa lui voda Intr-o toamna tarzie am auzit multe multe povesti, dar asta sa intamplat cand a fost vreme de razboi dar si belsug la vita de vie. In aceste imprejurari hanul a devenit neincapator, el era de fapt o cetete cu ziduri si porti groase dar era deschis tuturor celor care dorerau sa se odihneasca si sa spuna povesti. Printre acesi oameni era si Ionita, un razas cu cal pintenog si roib, de care se mandrea spunand ca se trage din radacini puternice-de la mama sa,despre care le povestise o intamplare.

In vremuri de demult cand razasul era in floarea vastei. Intr-o zi,ca alta zi,se afla la han Si stand asa veni un boier necunoscut, iar dupa ovreme se luase la vorba cu el si ii spusese problema pe care o avea. Aces necaz era legat de pamant cu un alt boier care ii luase pamant prin hotie,ii mai destainuise faptul ca avea de gand sa se duca la domnitorul Mihai Voda Sturza sa faca dreptate si daca nu sa ii pupe iapa intr-un loc aflat laga coada.

Si dupa ce boierul necunoscut pleca, razasul se dusese la curtea domneasca de la Iesi. Si intrand in sala tronului unde se afla domnitorul,razasul se apleca si milos ii spuse necazul si la sfarsitu povestirii el ii arata actele doveditoare,domnitorul il ruga sa se ridicesi razasul uitanu-se la domnitor rosii caci era acel boier necunoscut cu care vorbise la han.

Si in final domnitorul il intreba ce are sa faca daca nu ii va da dreptate si razasul ii spuse ca iapa sa se afla si ea la curte. In final domnitorul ii facu dreptate razasului Ionita. HaralambieCu o ulcica-n stanga, comisul Ionita isi mangaie cu doua degete de la mana dreapta mustatile tusinate. In aceasta stare de auto apreciare el vru sa istoriseasca o alta poveste mai minunata decat "Iapa lui voda",dar insa fu oprit,politicos,de un calugar care venea de la munte care adresa cinstite inchinari tuturor celor aflati in sala si mai ales tinerei Ancute care era o raza de soare in incaperea intunecoasa.

Comisul Ionita il intreba ce il aduce prin aceste locuri,calugarul care se numea German ii spuse ca a facut un juramant mamei sale,care era pe patul de moarte si anume ca se va duce la targul Iesi sa se roage la biserica Haralambie.

Preotul isi puse mereu intrebarea care era tatal sau caci doar mama sa si bunul Dumnezeu stiau raspunsul,poate acest Haralambie. Insa fu intrerupt de Ionita care dorea sa afle despre acest Haralambia care se pare ca a trait intr-un timp demult.

Si calugarul se aferi sa le spuna povestea lui. Acel Haralambie era un arnaut domnesc care devenise un talhar care fura de la boieri si controla anumite drumuri si trecatori. Domnitorul de atunci a trimis soldati sa il omoare dar ei au dat gres.

In ziua da Satamaria mare,la a ea a lunii august,Voda Ipsilant era posomorat ca Haralambie face necaz mare in tara. Marele vornic la sfatuit ca singurul om care l-ar pute invinge pe Haralambie era fratele sau,Georghie Leonardi,tufecci-basa. Voda era de aceasi parere,astfel la chemat. Georgie lua cu greu sarcina si pleca pe urmele fratelui sau.

In a 8-a zi il prinse la casa calugarului, cerand de mancare caci nu mai mancase de cand era urmarit. Cand la prins Georgie ia taiat capul,atunci mare suparare a fost pe capul mamei lui German,el a inteles in sfarsit cine era tatal sau. Georgie a adus capul insangerat al fratelui sau la curte, avand lacrimi pe obraz spuse: "-Maria ta,am implinit porunca!

Dar te rog sa ma lesi slobod la pamantul meu si la liniste-caci am varsat sangele parintilor mei,care curge si-n venele mele… Si Georgie sa retras construind biserica din Iesi: Haralambie. De acea,spuse calugarul,ca trebuie sa mearga acolo sa se roage si poveste se sfarsi cu o liniste trista in hanul Ancutei unde ar fi trebuit sa domneasca fericirea si bunavoia. Balaurul-Fratii mei a inceput a glasui comisul Ionita de la Dragatesti, care dorea sa le spuna celor din han povestea lui infricosatoare si minunata;cand fu intrerupt de mos Leonte Zodierul care il indemna sa isi spuna povestea si zicea ca aici la han de cand se stia el se spun tot felul de povesti si se dau sfaturi,dar ei insa nu credea ca comisul va putea sa spuna o povete mai infricosatoare decat cea ce a trait el odata si Ancuta il indemna sa spuna povestea.

Era de mult prin aceste locuri un boier care se insurase de doua ori si cele doua sotii ale sale murise de o boala necunoscuta. Babele vorbeau ca era blestemat si chiar lumea din sat se ferea de el. Asa trecand o vreme se auzi ca boierul se insurase din nou. El sa dus la Iesi si a luat mana unei fetiscane al unui mitropoli. Fetiscana avea doar saptesprezece ani era vrumoasa si surazatoare,ea avea obiceiul sa mearga la Roman.

Intr-o vara Zoierul se afla la tarla si de Satilie venise si tatal lui la oi. Si in aceasta vare frumoasa il vazu pe boier venind in goana,calare, spre el si ii ceru sa il cheme numai decat pe tatal sau.

Mos Leonte se dusese numai decat si tatal sau veni. Boierul ii spusese ca are un necaz mare de tot si credea ca sotia lui il inseala cucuconasul celui mai mare al lui Vuza vornicul,unul Alexandrel Vuza.

Boierul ii spusese ca sotia lui se va intoarce in ziua aia si ca va face fapta rea sotiei sale si lui Alexandrel pentru razbunare. Insa tatal Zodierului il sfatui sa rezolve situatia fara violenta dar se vedea ca boierul avea un singur gand.

Dupa ce boierul pleca tatal lui mos Leonte se duse sa intampine trasura care venea de la Roman cu sotia boierului si Alexandrel,el opri trasura si spuse ca domnia sa Alexandrel este in mare primejdie si ca ar trebui mai bine sa se intoarca cat mai are timp.

Dar in acea clipa se produsera doua lucruri,primul a fost ca sa strnit un vant puternic si al doilea a fost ca boierul venea spre ei cu slujitorii lui in urmna. El ordona ca tatal Zodierului sa fie bicuit iar pe Alexandrel si pe sotia sa,sa il lege de pintenii carutei si sa ii duca pana la Iesi.

In acea clipa se starni un vant puternic si din dosul vaii se zarii Balaurul care era o dihanie infricosatoare si aducea vant si furtuna,Balaurul la insfacat pe boier si la trantit mort. Din acea clipa se opri furtua si balaurul pleca ,deasemenea si Alexandrel spre Roman. Din acea zi nu sa mai auzit de Balaursi nimeni nu la mai vazut.

Unii spuneau ca el a fost chemat din salasul lui de tatal lui mos Leonte Zodierul. Fantana dintre plopiSoarele batea piezis in Hanul Ancutei , scanteind in geamurile zabrelite cand din sleahul Romanului venea un calaret spre han. Calaretul era un vechi prieten cu comisul Ionita,el era Neculai Isac,capitan de mazili. Era un om in varsta ,inca frumos,insa ochiul drept care era stins ii dadea un aer trist.

Capitanul era la tineretea sa un mare calator care si-ar fui dat si viata pentru o iubire. Comisul ii spuse , observand ca nu mai are ochiul drept,ca a pierdut o lumina,da era adevarat capitanul il pierduse din pricina inimii chiar pe aceste meleaguri.

Comisul auzind aceste vorbe il ruga sa le povesteasca celor din han nefericita intamplare. Era o zi de toamna, acum douazeci si cinci de ani, cand capitanul poposea pe la hanul Ancutei caci el urma sa se duca in ziua urmatoare cu vin in tinutul Sucevei la domnitorul Canta. Stand pe la han ii treceau tot felul de ganduri si il apuca tristeta ,as el incaleca calul si pleca pe malul Moldovei unde dupa o cotitura a raului intalni o satra de tigani care pescuiau.

De indata spr el se apropie seful satrei,Hasanche,care intra in vorba cu el si,stiind ca el transporta bautura, ii ceru si lui sa ii aduca un pic ca la un batran. In spatele tiganului se afla o tigancusa tanara si vesela care ii dadea tarcoale capitanului. Asa,oarecum uimit , se intoarse la han. A doua zi cand se faceau ultimile pregatiri pentru a pleca in tinutul Sucevei,cu vin. Si lui Isac ii veni sa se duca la fantan aflata intre plopi. Acolo o intalni pe Marga,si ii ceru ca peste doua ceasuri dupa inserare sa se intaleasca cu ea acolo,si asa se despartira.

Capitanul ajunse in sfarsit la curtea domneasca cu vinul promis si la ranul domnitorul isi respecta cuvatul si il platise cuvincios. Dupa inserare Isac se duse cum promise la intalnire,urmat de credinciosul sau caine,Lupei. La fantana dintre plopi se intalni cu Marga,a carui chip se zarea in lumina noptii,Marga incepuse a plage,capitanul o intreba ce este.

Cand Marga ii spuse ca destainuise lui Hasanche ca ea urma sa aiba acesta intalnire si ca Hasanche dorea sa il prinda pe capitan si sa il omoare pentru banii de pe vin,Capitanul Isac incaleca sa plece. Dar era prea tarziu,tiganii venisra,si dupa o urmarire scurta il prinse pe capitan si se luasera la lupta cu el.

Tiganii ii scosesera ochiul drept cu un cutit,dar el il omora pe Hasanche cu pistolul lui si atunci tiganii o luasera la fuga. Dupa un scurt timp se auzi un tipat la fatana.. Dupa ce au sosit tovarasii lui Isac, ei au plecat spre fatana;acolo vazuse doar apa rosie de sange si capitanul a inteles ca Marga a fost ucisa. Din acea celipa capitanul Neculai Isac intra intr-o tacere de mormat si privea trist spre locul unde fusese odata fatana. Cealalta AncutaIntr-adevar,in vremea veche sau intamplat lucruri care astazi nu se mai vad, a grait incet,in intunecimea inserarii,mesterul Ienache coropcarul.

Si isi aduse cu nostalgie aminte cum era pe atunci,mult mai bine. In acele vremuri inseninate el era coropcar si mergea prin targuri sa isi vandea marfa. In una din aceste zile se tocmea cu doi negustori armeni,cand vazu puhoi de oameni pe ulita. In fruntea lor erau arnauti,iar in mijlocul acestora un om legat. Ienache intreba pe unul dintre arnauti,Costea Caruntu,ce a facut prizonierul. Costea ii spuse ca omul acela era Todorita Catana care a pus ochii pe sotiavornicului Bodeica,Varvara, si impreuna cu aceasta a incercat sa fuga,dar vornicul a pus paza si la prins.

Arnautul ia spus ca in ziua aia urmeaza sa il duca la turnul Goliei,iar pe sotia vorincului o vor duce la manastire,la Agapia. Auzind aceste vorbe negustorul ii zise ca au facut bine ,prinzand-ul peTodorita,la aceste vorbe ,auzite de Catana,el ii daduse o privire infricosatoare lui Ienache. Todorita fu dus la turnul Goliei de unde evadase spectaculos.

Negustorul nostru isi vazu de viata chair daca auzi de aceasta veste,si asa Ienache umbla pe drumurile Moldovei mergand cand pe jos cand in carute. Intro zi se afla la o fantana si vazu o caruta care venea in goana spre el,el ii facu semn si ea opri. Cand se urca in caruta mare ii fu uimirea vazand-ul pe Catana, negustorul se speriase. Todorita ii spuse ca vrea sa o elibereze pe iubita sa si ca avea nevoie de Ienache,daca nu face ce ii spune il va ucide.

Ii spuse ca ei vor merge la hanul Ancutei unde vor veni mai tarziu si arnautii cu Varvara si ca negustorul le va spune ca la vazut pe fugar care se duse spre Timisesti,ingrozitsi speriat. Ajunsi la hanul Ancutei acesta se sfatui cu Ancuta si cand ii auzi pe arnauti, Catana pelca. Cand arnautii venisera negustorul ii spuse lui Costea,care era acolo,faptul ca il vazuse pe Catana si ca se ducea la Timisesti. Atunci Costea ordona ca restul arnautilor sa se duca spre Timisesti ca sa il prinda pe fugar si ca el cu Varvara vor trece apa Moldovei pe un drum laturalnic mergand spre manastire.

Ajunsi pe malul Moldovei ei trecura apa,care era mare si misterioasa la lumina noptii. Pe celalalt mal Costea fu prins de Catana si legat de un copac,unde ramasese pana in dimineata zilei urmatoare. Din acea noapte cei doi iubiti scapara din mainile vornicului Bodeica si plecara in tara ungureasca unde au trait liberi. Judet al sarmanilor S-a ridicatdin tohoarca lui, de la protap,un om mahalos,si sa aratat in lumina focului pasind leganat.

Dupa haine,dupa vorba si infatisare cei de la han isi daduse seama ca el era cioban de la munte. Ciobanul se numea Costadin Motoc. Si de odata il apuca rasul deoarece un prieten ii spuse ca daca ajunge la hanul Ancutei sa se imbete si sa nu spuna la nimeni ce sa intamplat cu el pe aceste meleaguri,dar ciobanul incepu sa ii povesteasca intamplarea.

In acele vremuri traia un boier vaduv, numit Raducan Chioru, care avea din cand in cand placere pentru cate o muiere. Pana in acea zi si prietenul nostru risese de aceste obiceiuri ale boierului,insa cand afla ca lui Raducan ii placea de sotia sa,Ilincanu mai radea. Atunci el era cu sania si a lasat-o in drum si sa dus acasa zicand ca vrea sa vada testemul ros pe care i la dat boierul,femeia nerecunoscand a batut-o,dar in final a fost induplecat de Ilinca si si-a cerut iertare.

Dupa acea omul isi duse sanuia s-o descarce de saci la hambare si pe urma vine la curte sa-l scrie pe catasif gramaticului. Dar insa in loc de gramatic iese boierul zicand ca nu e bine sa isi bata sotia,pe care o vazu la geamul de la una din camere.

BIRMAN SCHIPER STEPHENSON PROTOCOL PDF

HANU ANCUTEI PDF

Hanu Ancutei - Fantana dintre plopi Hanu Ancutei - Fantana dintre plopi Hanu Ancutei - Fantana dintre plopi Povestirea reprezinta o specie literara a genului epic, avand dimensiuni restranse poate fi incadrata intre schita si nuvela , cu o actiune limitata la o singura intamplare relatata. Confuzia, care are la baza predominanta actiunii in ambele specii, poate fi eliminate prin precizarea ca in povestire actiunea este preponderenta, pe cand in nuvela accentul cade asupra personajului. Povestirea propune o viziune subiectiva a unui narator prin faptul ca evenimentul i s-a intamplat povestitorului sau unui prieten apropiat, detaliu care permite naratorului o buna cunoastere a evenimentului si, implicit, o percepere subiectiva a acestuia. Accentul este plasat asupra actiunii in detrimental evolutiei psihologice a personajului, iar existenta unui singur nucleu epic important determina existenta unui singur plan narativ, ceea ce conduce la o actiune lineara. Personajele sunt construite mai ales prin prisma unui portret moral, cu o vizibila conotatie afectiva, portretul fizic fiind introdus doar schematic, succinct, avand rolul de a sustine de fapt trasaturile interioare ale personajului. Limbajul povestirii are o vizibila conotatie populara, fiind dominat de marci ale oralitatii expresii colocviale, formule ale adresarii directe,elemente paremiologice incadrandu-se adesea intr-un registru stilistic familiar si primind conotatii afective. Acestor trasaturi li se adauga o serie de trasaturi specifice povestirii in literatura romana: oralitatea este conferita de relatia stransa dintre povestitor si ascultator, este respectat un ceremonial al adresarii ce presupune captarea atentiei, cucerirea ascultatorilor si verificarea atentiei, existenta unei atmosfere de petrecere, sfat sau intimidate si evocarea unui timp trecut, vag istoric, de cele mai multe ori mitic.

HIPERPLASIA SUPRARRENAL CONGENITA PERDEDORA DE SAL PDF

Hanul Ancuței

Tegar Other Enter your feedback. Castelul Cuza de la Ruginoasa Mountain. Show reviews by score: Hanul Ancutei Reserve now. A sauna and a hot tub can be used at a surcharge.

ASTM C1161 PDF

Hanu Ancutei

.

DRAMIN BULA PDF

Hanul Ancuței

.

Related Articles