BIOLOGIE CELULARA SI MOLECULARA PDF

TEMA:Transportul membranar Transportul membranar Efectuarea transportului prin membrane sau prin plasmalema este asigurata de proprietatea membranelor sau a plasmalemei de permeabilitate selectiva. Se disting mai multe tipuri de transport, in functie de: consumul energetic: transport pasiv fara consum de energie si transport activ cu consum de energie prin intermediul ATP ; marimea moleculei transportate: transport de ioni molecule mici , transportul macromoleculelor numarul substantelor transportate sistem uniport, cotransport simport, antiport. Ca exemplu pentru difuziunea simpla prin stratul dublu lipidic putem lua patrunderea substantelor liposolubile conform coeficientului de partitie intre ulei si apa. Overton a constatat faptul ca patrunderea substantelor in celule este proportionala cu solubilitatea substantelor in lipide, masurata prin coeficientul de partitie al substantei intre ulei si apa. Cu cat acest coeficient este mai mare, cu atat substanta este mai liposolubila si patrunde mai repede in celule. Exista insa si exceptii de la regula lui Overton: apa, ureea si metanolul.

Author:Kagashakar Mezilrajas
Country:Fiji
Language:English (Spanish)
Genre:Health and Food
Published (Last):2 October 2004
Pages:308
PDF File Size:18.32 Mb
ePub File Size:15.95 Mb
ISBN:378-5-62353-420-9
Downloads:36677
Price:Free* [*Free Regsitration Required]
Uploader:Tukora



TEMA:Transportul membranar Transportul membranar Efectuarea transportului prin membrane sau prin plasmalema este asigurata de proprietatea membranelor sau a plasmalemei de permeabilitate selectiva. Se disting mai multe tipuri de transport, in functie de: consumul energetic: transport pasiv fara consum de energie si transport activ cu consum de energie prin intermediul ATP ; marimea moleculei transportate: transport de ioni molecule mici , transportul macromoleculelor numarul substantelor transportate sistem uniport, cotransport simport, antiport.

Ca exemplu pentru difuziunea simpla prin stratul dublu lipidic putem lua patrunderea substantelor liposolubile conform coeficientului de partitie intre ulei si apa. Overton a constatat faptul ca patrunderea substantelor in celule este proportionala cu solubilitatea substantelor in lipide, masurata prin coeficientul de partitie al substantei intre ulei si apa. Cu cat acest coeficient este mai mare, cu atat substanta este mai liposolubila si patrunde mai repede in celule.

Exista insa si exceptii de la regula lui Overton: apa, ureea si metanolul. Referitor la difuziunea simpla mediata de peptide amintim transportul ionilor prin intermediul ionoforilor polipeptide produse de microorganisme. Exista 2 tipuri de ionofori: transportori mobili carausi si de tip canal.

Exteriorul ionoforului este hidrofob. Ionoforii din aceasta categorie preiau ionul de pe o suprafata a membranei, difuzeaza prin stratul dublu lipidic si elibereaza ionul pe fata cealalta, acestia formand pori care strabat bistratul lipidic, prototipul fiind gramicidina peptid liniar compus din 15 aminoacizi cu resturi laterale hidrofobe. Ionoforii produsi de microorganisme sunt antibiotice.

Ele sunt arme de aparare ale unor microorganisme impotriva altora fiindca anihileaza potentialul de membrana. Ionofori de tip canal sunt: filipina, nistatina, amfotericina B, care formeaza pori doar in membranele cu continut de steroli de exemplu membranele fungilor.

De aceea sunt utilizate in practica medicala drept antifungice antimicotice. Ionoforii sunt folositi ca instrumente de investigare a multor procese in biologia celulara si moleculara. Difuziunea facilitata - se produce de la o concentratie mai mare la una mai mica, dar substantele transportate trec mult mai rapid de Substantele sunt transportate de proteine specifice, care se comporta ca niste enzime legate de membrana, deoarece difuziunea facilitata are caracteristici comune cu cataliza enzimatica.

Fiecare proteina transportoare are un loc specific de legare a substratului substanta transportata. Viteza transportului atinge valoarea maxima Vmax caracteristica pentru fiecare transportor, atunci cand acesta este saturat toate locurile de legare sunt ocupate. Alte caracteristici asemanatoare catalizei enzimatice ar fi: dependenta de pH; inhibitia competitiva prin compusi similari cu substratul; inhibitia necompetitiva prin alte substante ioni de metale grele prezente in urme.

In cadrul acestui tip de transport, transportatorul este o proteina transmembranara care sufera modificari conformationale reversibile. Intr-o anumita stare conformationala "pong" locurile de legare pentru substanta ce trebuie transportata sunt expuse la exteriorul bistratului lipidic.

In cealalta stare "ping" aceleasi locuri de legare sunt expuse spre partea opusa a membranei, iar substanta este eliberata. Acesta este mecanismul de "ping-pong". Difuziunea simpla mediata de proteine -canal se deosebeste de difuziunea facilitata prin faptul ca viteza transportului poate fi mai mare decat in cazul difuziunii facilitate si transportul nu se satureaza, adica nu exista Vmax.

Unele canale de transport sunt deschise in mod continuu, iar altele numai tranzitoriu. Acestea se numesc "canale de poarta". Unele canale se deschid la legarea unui ligand pe un receptor si le numim "canale cu poarta comandate de ligand".

Alte canale dependente de potentialul membranei voltaj le numim canale cu poarta comandate de voltaj. Exemple de canale cu poarta exista in functionarea jonctiunii neuromusculare, in care un impuls nervos produce contractia muschiului. Cel putin 4 canale se deschid in mai putin de o secunda.

Ceea ce produce o unda de depolarizare potential de actiune ce se raspandeste pe intreaga membrana musculara. Ceea ce il deosebeste de difuziunea facilitata este consumul de energie. Transportul ionilor prin plasmalema si alte membrane se realizeaza de proteine care folosesc direct energia din ATP, aceste pompe ionice avand si proprietate ATP-azica.

La unele bacterii se foloseste fosfoenolpiruvatul ca sursa de energie pentru mecanismul numit translocare de grup. Plasmalema tuturor celulelor este polarizata, adica prezinta un potential de membrana cu valori cuprinse intre mV si mV. Fata citoplasmatica a plasmalemei este incarcata negativ, iar cea externa pozitiv.

Bacteria Halobacterium halobium are intr-o zona specializata a membranei sale, numita membrana purpurie, proteina bacteriorodopsina ce functioneaza la lumina ca o pompa de protoni, expulzand protonii la exterior, creand astfel potentialul membranar.

O caracteristica generala a pompelor ionice este reversibilitatea lor. Transportul activ cuplat cu gradiente ionice este reprezentat de transportul glucozei si al Transportul glucozei prin plasmalema celulelor din mucoasa intestinala si a celulelor din tubii renali prezinta importanta foarte mare.

Astfel, desi filtratul glomerular al rinichiului contine glucoza in concentratie aproape egala cu cea din plasma, in urina nu apare in mod normal glucoza, fiindca ea este reabsorbita in tubii renali printr-un proces de transport activ. Absorbtia intestinala de glucoza ar fi foarte ineficienta daca s-ar face prin transport pasiv, fiindca ar insemna ca in intestin concentratia glucozei sa fie mai mare ca cea din plasma.

Sistemul de fosforilare fosfoenolpiruvat transferaza este complex, implicand 4 proteine si fsfoenolpiruvatul ca sursa de energie. Tot la bacterii se mai intalnesc sisteme pentru transportul activ al glucidelor si aminoacizilor ce implica proteine hidrosolubile localizate in spatiul dintre plasmalema si peretele celular. Asemenea situatii se intalnesc la bacterii in cursul procesului de transformare genetica, in care molecule de ADN trec atat prin peretele celular cat si prin plasmalema.

In celulele eucariote proteinele de secretie trec direct prin membrana reticulului endoplasmic rugos pe masura ce sunt sintetizate. Unele toxine bacteriene trec prin plasmalema celulelor animale si isi exercita efectele in citosol.

In cele mai multe cazuri macromoleculele sunt trecute prin membrane prin intermediul veziculelor. Se disting 3 procese: endocitoza, exocitoza si transcitoza, dupa cum transportul are loc spre interiorul celulei, din citoplasma la exterior sau, respectiv, prin vezicule ce strabat complet celula dintr-o parte in cealalta. Exocitoza - se produce prin fuziunea unor vezicule din citoplasma cu plasmalema si astfel materialele din vezicule sunt varsate in afara celulei.

Asemenea procese apar la nivelul sinapselor, cand veziculele continand mediatori chimici - acetilcolina, noradrenalina - fuzioneaza cu membrana plasmatica a terminatiei neuronului. Mediatorii chimici varsati in spatiul sinaptic se leaga de receptorii specifici din membrana postsinaptica producand depolarizarea ei. In acest fel se asigura transmiterea influxului nervos la nivelul sinapselor. Endocitoza este de 2 feluri dupa natura substantelor ce patrund in celule: fagocitoza si pinocitoza.

Prin fagocitoza patrund substante solide, pe cand prin pinocitoza patrund macromolecule in solutie. In ambele cazuri de endocitoza materialele patrund in celula inglobate in vezicule ce se deprind din plasmalema si care ajunse in citoplasma se numesc endozomi. Acestia se unesc apoi cu un lizozom primar, se formeaza un lizozom secundar in care materialele incorporate sunt digerate, produsii de digestie trecand in citoplasma.

Recunoasterea si atasarea fagocitelor de particule se face prin receptori din plasmalema fagocitului ce recunosc liganzi de pe suprafata particulei. Inglobarea - se face prin emiterea de catre fagocit a unor prelungiri numite pseudopode, ce inconjoara particula si o inchid apoi complet intr-o vezicula internalizata in citoplasma numita fagozom.

Pinocitoza este de 2 feluri: independenta de receptori si dependenta de receptori. Pinocitoza independenta de receptori se mai numeste endocitoza in faza fluida si se intalneste la multe celule. Pinocitoza dependenta de receptori sau endocitoza mediata de receptori se realizeaza cu ajutorul receptorilor din plasmalema ce recunosc macromoleculele specifice din lichidul extracelular.

INSTALACIONES ELECTRICAS PRACTICAS BECERRIL DIEGO ONESIMO PDF

JONCTIUNILE CELULARE IN BIOLOGIA CELULARA SI MOLECULARA

Stiintele biomedicale contemporane sunt dominate de aportul conceptual si metodologia uneia dintre cele mai noi si moderne ramuri, biologia celulara si moleculara. Datorita progreselor spectaculoase realizate pana in prezent in intelegerea mecanismelor celulare si moleculare, cu largi implicatii medicale, teoretice si aplicative, biologia celulara si moleculara a inceput sa-si ocupe locul binemeritat in curricula facultatilor cu profil medical si biologic. Disciplina in continua dezvoltare, cu un profund caracter integrativ si interdisciplinar, este rezultatul unei indelungate evolutii inregistrate in studiul celulei atat sub aspect morfologic, functional, cat si molecular. Ea studiaza structurile functionale si fenomenele biologice generale, comune tuturor celulelor, celula ideala, unitate elementara a lumii vii, rezultatul unei indelungate evolutii, cu o ordine interna complexa, ce ii confera capacitatea de crestere, dezvoltare, reproducere, organizare dinamica aflata in relatii de echilibru cu mediul inconjurator. Biologia celulara si moleculara s-a conturat ca o disciplina noua si de sine statatoare, mai cu seama in ultimii 35 ani, ca urmare a progreselor spectaculoase inregistrate in studiul celulelor pe plan metodologic si conceptual si in urma fuziunii dintre citologie, biochimia celulara, biofizica celulara, fiziologia celulara si genetica moleculara. Domeniu esential atat pentru clinicianul zilelor noastre, cat si pentru studentul la medicina, biologia celulara si moleculara se preda in facultatile de medicina din intreaga lume, in diferite moduri, dar in marea majoritate a cazurilor, numarul de ore nu permite prezentarea tuturor informatiilor.

COMPANY LAW BY AVTAR SINGH PDF

Biologie celulară şi moleculară

.

MANUAL AWK ESPAOL PDF

BIOLOGIE CELULARA SI MOLECULARA - Transportul membranar

.

Related Articles